Служба преподобному Макарию
Чинопоследование службы святому, как её поют в обители.
După obișnuitul Psalm, se cântă: Fericit bărbatul…, starea întâi.
La Doamne, strigat-am… se pun stihirile pe 8, glasul al 4-lea :
Podobie : Ca pe un viteaz…
Nicidecum nu te-ai înșelat de dulcețile trupului, nici de mărirea veacului acestuia trecător nu te-ai amăgit cu ispitele, părinte Macarie; ci cu totul te-ai arătat slugă bună Stăpânului, primind jugul cel prea bun și sarcina cea ușoară a vieții celei curate; pentru aceasta te fericim. (de 2 ori)
Ascultând pe Stăpânul tău, Cel ce zice prin rostul Său: Cel ce voiește a urma după Mine, să lepede toată voia sa trupească și Crucea să-și ia și să vină după Mine, din pruncia ta ai urmat aceasta, lepădându-te de cele trecătoare, preacuvioase Macarie. (de 2 ori)
Pavel apostolul, vasul cel sfânt al alegerii, zice: Pe cei slabi și pe cei simpli i-a ales Domnul, ca să înfrunte pe cei tari ai lumii acesteia; ceea ce mărturisim pentru tine, cuvioase, că simplu fiind între oameni, ca un prunc fără prihană, cu fericire te-ai preamărit.
Ostenelile trupului, înfrânarea poftelor și privegherea de toate nopțile, smerenia cea către toți și blândețile te-au preamărit și vestit te-au arătat tuturor credincioșilor, părinte Macarie; deci, ca cel ce ai mare îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te ca și noi să ne mântuim.
Ca o stea fiind luminat de razele Soarelui celui înalt și luminat Iisus Hristos, luminează-ne sufletul celor ce suntem întunecați de norul ispitelor și de rele supărări, ca să putem fi fiii luminii prin candelă aprinsă, ieșind spre întâmpinarea Mirelui și Stăpânului.
Pe noi care te fericim cu credință și prăznuim prin glasuri de laudă pomenirea ta, de tot necazul și patima, de boli și moarte năpraznică, din primejdii și din nevoi izbăvește-ne te rugăm; ca să fericim îndrăznirea ce o ai către Stăpânul Hristos, ca o slugă credincioasă, preafericite părinte.
Slavă…, glasul al 2-lea
Precum oarecând porumbelul a vestit lui Noe contenirea potopului și înduplecarea Stăpânului, așa și sfintele tale moaște, fericite, ne-au pricinuit încetarea tuturor scârbelor, iar tu vestitor de bucurie te-ai arătat. Pentru aceasta toți cu un glas te fericim și cu credință alergăm la ajutorul tău; ca prin rugăciunile tale cele bine primite lui Dumnezeu, să scăpăm de toată ispita și să ne împărtășim veșnicei Împărății Cerești.
Și acum…, a Născătoarei, asemenea
Trecut-a umbra legii și harul a venit, căci precum rugul n-a ars fiind aprins, așa și Tu, Fecioară ai născut și Fecioară ai rămas, în locul stâlpului celui de foc a răsărit Soarele Dreptății, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.
Ieșire cu cadelnița (Vohodul)
Strana: Lumină lină…
Prochimenul zilei și Paremiile.
Din Înțelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)
Sufletele drepților sunt în mâina lui Dumnezeu și nu se va atinge de ele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuți a muri și s-a socotit pedepsire ieșirea lor, iar ei sunt în pace. Că înaintea feții oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui. Că Dumnezeu i-a ispitit și i-a aflat Luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei și ca o jertvă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării Sale vor străluci și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi și vor stăpâni popoare și va împărăți întrânșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că har și milă este întru cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.
Din Înțelepciunea lui Solomon, citire:
(V,15-VI,3)
Drepții vor trăi în veci, răsplata lor este la Domnul, Cel-Preaînalt îi are în grija Sa. De aceea vor primi din mâina chiar a Domnului cununa împărătească a strălucirii și diadema frumuseții, căci ei de dreapta Lui vor fi păziți și ocrotiți vor fi ca de un scut, de brațul Său. Cu aprinsa gelozie drept armură El va înarma făptura spre a-Și numici vrăjmașii, și cu dreptatea împlătoșat coif își va pune dreapta judecată, sfințenia Și-o va facescut nebiruit. Din aspra Sa mânie, o sabie ascuțită și-ntregul univers porni-va la război alături, să-i înfrunte pe cei lipsiți de minte. Fulgere vor țâșni, cu vârful drept la țintă, din arcul bine-ntins al norilor zburând; din praștie, puzderie de grindini mânioase; spre ei se-ndreaptă furia din clocotele mării și fluvii în puhoaie vor trece peste ei; o cruntă vijelie îi va biciui din față și-i va zvârli prin aer precum un uragan. Astfel nelegiuirea va pustii pământul întreg și răutatea va răsturna din tronuri pe cei puternici. Voi, regi, ascultați și înțelegeți! Învățați-vă, voi, cei ce judecați marginile pământului! Plecați-vă auzul, voi cei ce stăpâniți peste mulțimi și care vă trufiți cu mulțimea neamurilor. Căci Domnul este Cel ce v-a dat stăpânirea și puterea este de la Cel Preaînalt.
Din Înțelepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7-15)
Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, L-a iubit, și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-sa ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a împlinit ani îndelungați; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe el din mijlocul răutății. Și popoarele văzând și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că har și milă este întru cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.
Litia
Stihirile, glasul 1 :
Pe cel mai mic între sate și nesocotit, Saharna, cu nevoința ta l-ai preamărit și cu viața cea fără prihană, preacuvioase părinte, între cetățile cele vestite l-ai înălțat; și apa izvorului cel făcut în cinstea ta o ai sfințit și tuturor izvor de tămăduiri o ai arătat. Iar acum țara noastră cea dreptmăritoare cu darurile tale o veselești; tămăduiri întru neputințe dăruindu-ne și apărându-ne de ispitele vrăjmașului pe noi cei ce cu credință năzuim sub acoperământul tău. Roagă-te Domnului Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de păcate și mare milă.
Cu nebiruită vitejie, cuvioase părinte, și cu preaînaltă înțelepciune, luptându-te împotriva patimilor, și toată deșertăciunea urând, nicidecum nu a putut vicleanul vrăjmaș să te înșele, precum oarecând pe strămoși, prin gustarea celor oprite, sau cu ridicarea firii împotriva Ziditorului; ci cu amărăciunea înfrânării, ca și cu o preadulce desfătare petrecându-ți toată viața, desăvârșită smerenie ai câștigat. Dar Domnul, Cel ce preamărește pe slugile Sale, te-a descoperit ca o comoară izvorâtoare de tămăduiri, tuturor celor ce pătimesc. Roagă-te dar pentru sufletele noastre.
Slavă…, glasul al 5-lea
Cuvioase părinte, din pruncie faptelor celor bune urmând și viață fără prihană prin muncă câștigând, vas ales te-ai arătat al Sfântului Duh și de la El învrednicindu-te de harul minunilor ai întărit pe oameni în frica Domnului. Iar acum cu strălucirea dumnezeieștilor raze luminându-te, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să lumineze ochii noștri cei sufletești, ca să nu ne poticnim întru întunericul păcatelor, părinte Macarie.
Și acum…, a Născătoarei
Biserică și ușă ești, palat și scaun împărătesc, Fecioară cu totul cinstită, prin care Mântuitorul meu Hristos Domnul S-a arătat celor ce dormeau întru întuneric, Soarele dreptății fiind; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâina Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o Maică către Dânsul, roagă-te neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Stihoavna
Stihirile, glasul 1 :
Podobie : Prealăudaților mucenici…
Părinte Macarie, de mic ți-ai înfrânat poftele și toată voia dulceții trupului o ai lepădat, și cu vitejie împotriva șarpelui te-ai luptat, prin post și prin rugăciuni, până l-ai biruit; pentru aceasta cununa ostenelilor de la Domnul Dumnezeu ai primit.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Nu sânge, nici trup ai biruit, de trei ori fericite, ci pe vrăjmașul diavol, care a izgonit pe Adam, pe Eva și pe noi pe toți din rai, cu sfatul cel viclean și înșelător spre pomul cel oprit. Dar, ca iarăși toți să câștigăm fericirea, roagă-te către Domnul.
Stih: Fericit este omul, care se teme de Domnul, întru puruncile Lui va voi foarte.
Pe noi cei de tot îngreuiați cu sarcina poftelor, și cu ispitele bolilor; care nu cutezăm să ridicăm ochii spre mila Stăpânului, acoperă-ne, sfinte, cu harul tău, și ne izbăvește din nevoi prin mijlocirea ta, rugându-te către Domnul Dumnezeu.
Slavă…, glasul al 6-lea
Cuvioase părinte, glasul Evangheliei Domnului ascultând, lumea ai părăsit și bogăția și mărirea întru nimic le-ai socotit și către toți ai strigat: Iubiți pe Dumnezeu și veți afla har veșnic și fără de sfârșit! Să nu cinstiți nimic mai mult decât dragostea Lui, ca întru slava Sa, când va veni, să aflați odihnă sufletelor voastre, împreună cu toți sfinții. Cu ale cărora rugăciuni, Hristoase, păzește și mântuiește sufletele noastre.
Și acum…, a Născătoarei
Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieții; ție ne rugăm: Roagă-te, Stăpână, cu Cuviosul Macarie și cu toți sfinții să se miluiască sufletelenoastre.
Acum slobozește… Sfinte Dumnezeule…
La binecuvântarea pâinilor, troparul sfântului,
glasul 8 (de două ori)
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta cu îngerii împreună se bucură, preacuvioase părinte Macarie, duhul tău.
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară… (o dată)
La Dumnezeu este Domnul… troparul sfântului de două ori,
Slavă… Și acum…, al Născătoarei.
După întâia Catismă, Sedealna, glasul l, podobie: Mormântul Tău…
Din boli, din nevoi, din dureri și din patimi scapă, sfinte, pe cei ce te cinstim; degrab ascultându-ne când strigăm cu osârdie: O, Macarie preafericite și bune, întinde-ți mâinile către Stăpânul și-L roagă, ca toți să ne mântuim. (de două ori)
Slavă… Și acum…, a Născătoarei
Pe noi cei ce am căzut în păcate grozave și robi ne-am osândit tiraniei celei crude a șarpelui celui viclean și pierzător neamului omenesc, prea-milostivă Fecioară nu ne părăsi, nici să ne treci cu vederea, că poți a ne mântui.
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea,
podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…
Ca un înger pe pământ, viața ta ți-ai săvârșit în post și în rugăciuni, ziua și noaptea petrecând; ca să înfrângi pornirea ispitelor, cu care te-ai luptat, ca un ostaș adevărat al Domnului,a Cărui voie ai împlinit din tinerețe, Macarie, și toate întru nimic le-ai socotit, pentru aceasta și noi cu credință te lăudăm și te preamărim. (de două ori)
Slavă… Și acum…, a Născătoarei
Iosif s-a spăimântat, în mintea sa luptându-se, cum Hristos S-a zămislit în pântecele tău cel sfânt, știindu-te neispitită de nuntă; iar dacă a gândit la cele vechi minuni, la rugul cel nears și la toiagul cel odrăslit, s-a dezlegat mirarea sa și a grăit, prealăudată Mireasă: Fecioara naște și după naștere iarăși rămâne fecioară.
Polieleul: Robii Domnului…
După “Lăudați numele Domnului…”, se cântă Mărimurile Cuviosului:
Fericimu-te pe tine, preacuvioase părinte al nostru Macarie, și cinstim sfânta pomenirea ta, povățuitorule al călugărilor și împreună vorbitorule cu îngerii.
Stihuri:
- Așteptând, am așteptat pe Domnul și a căutat spre mine, și a auzit rugăciunea mea.
- Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a schimbat pentru lipsa untdelemnului.
- Întors-ai plângerea mea spre bucurie, rupt-ai sacul meu și m-ai încins cu veselie.
- Și să știți, că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său.
- Lăudase-vor cuvioșii întru slavă și se vor bucura întru așternu-turile lor.
După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea,
podobie: Degrab ne întâmpină…
Degrabă izbăvește-ne din necazuri, pe noi cei ce te-am câștigat folositor în nevoi, mărite Macarie; apără, mântuiește de boli tot poporul; roagă-te îndelung și înduplecă pe Stăpânul spre noi cei ce prăznuim sfântă pomenirea ta. (de două ori)
Slavă… Și acum…, a Născătoarei
Spre tine am năzuit noi, toți cei ce sântem cuprinși de boli năpraznice, sufletești și trupești, strigând cu osârdie: Maică preafericită, apără, izbăvește de nevoi și de scârbe a ta moștenire; ne rugăm și ne smerim noi nevrednicii.
Apoi Antifonul întâi al glasului al 4-lea:
Din tinerețile mele multe patimi se luptă cu mine…
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
Toată suflarea…
Evanghelia de la Luca (VI, 17—23): În vremea aceea a stat lisus la loc șes…
Psalmul 50
Slavă…, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile cuviosului Tău Macarie, Milostive, curățește mulțimea greșealelor noastre.
Și acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșealelor noastre.
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale curățește fărădelegile noastre.
Glasul al 6-lea:
Cuvioase părinte, în tot pământul a ieșit vestirea faptelor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele diavo-lești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără de prihană ai urmat, îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.
Canoanele
Al Născătoarei de Dumnezeu-Paraclisul cu irmosul pe 6
și al Cuviosului pe 6
Canonul Cuviosului Macarie
Cântarea 1-a, glasul 1
Irmos : Dreapta Ta cea purtătoare…
Pururea fiind cu Dumnezeu, cu toiagul neadormitelor tale rugăciuni, pe Faraon cel gânditor, cu toată oastea lui îneacă-l rugămu-ne, părintele nostru, ca să te mărim cu laude.
Rod bun din părinți binecredincioși născându-te, părinte Macarie, iar mai ales prin Sfântul Duh și prin Botez renăscându-te, ai ajuns la măsura vârstei deplinătății lui Hristos.
Slavă…
Edenul încă de aici l-ai dobândit cu blândețe și smerenie viețuind; unde acum locuind și îndulcindu-te de fața Stăpânului, stăruitor roagă-L pentru noi, sfinte Macarie.
Și acum…, a Născătoarei
David mai întâi, strămoșul tău, împărăteasă te-a numit și munte închegat, în care bine a voit Dumnezeu a locui cu trup omenesc. Deci și noi, curată, Născătoare de Dumnezeu te vestim.
Catavasie: a Praznicului
Cântarea a 3-a
Irmos: Însuți Cel ce știi neputința…
Faptele tale pe pământ, pildă ne-au rămas, cuvioase părinte Macarie; ca urmând ție, să slujim lui Dumnezeu și cu tine să ne odihnim în pământul celor blânzi, în vecii vecilor.
Moaștele tale nouă s-au făcut izvor pururea curgător de multe minuni și tămăduiri; că bolile năpraznice le alungă de la noi și pe cei ce caută a ne pierde, îi dă pierzării, părinte, cu harul tău.
Slavă…
Armă bine-plăcută lui Dumnezeu, părinte, ai aflat, că biruind pe vechiul vrăjmaș, cu traiul tău cel simplu, sub picioare ți l-ai supus. Deci supune și acum credinciosului nostru popor pe tot vrăjmașul și potrivnicul.
Și acum…, a Născătoarei
Treime nedespărțită, un Dumnezeu, Părinte, Fiule și Preasfinte Duhule, se roagă Ție Preacurata Maria cu cuviosul Macarie, miluiește lumea Ta, care cu dreaptă credință Te laudă.
sedeAlna, glasul al 4-lea, podobie: Arăta-tu-Te-ai astăzi…
Sărăcia Domnului o ai iubit, urând bogăția cea trecătoare; pentru aceea ai câștigat împărăția cea pururea veșnică. (de două ori)
Slavă… Și acum…, a Născătoarei
La noianul milelor tale Fecioară, năzuim cu îndrăzneală noi, robii tăi, și cerem iertare de relele cele ce am facut, cu umilință rugându-ne pururea.
Cântarea a 4-a
Irmos : Munte umbrit cu harul…
Raiul cugetând în minte, părinte Macarie, ale lumii desfătări întru nimic le-ai socotit, și aici, în viața ta pe pământ în liniște petrecând, acum te îndulcești de pomul vieții cele veșnice.
Iisus Dumnezeu cu harul său umbrindu-te, El care a grăit prin prooroci, că aceia îi sunt iubiți, adică cei blânzi, te-ai depărtat de bucuriile acestei lumi, ridicând cu bucurie jugul Lui.
Slavă…
Ceasul cel înfricoșător al judecății cugetând, întru suspinări neîncetat, ziua și noaptea ai petrecut; și cu posturi și privegheri trupul topindu-ți, Macarie, prin smerenie ai surpat sprânceana lui Veliar.
Și acum…, a Născătoarei
Eva cu neascultare de pom atingându-se, moarte a adus lumii ; iar prin ascultarea ta, iată roaba Domnului! viață veșnică lumii ai odrăslit, născând Fecioară pe Hristos Dumnezeu.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cel ce ai luminat…
Luceafăr luminat a toată lumea, părinte, te-ai arătat, căci după multe osteneli, ce ai săvârșit, har de minuni ai primit; toată boala tămăduiești, de la toți cei ce năzuiesc la tine cu credință.
Minunată a fost viața ta, înțelepte părinte, minunată s-a arătat încă și mutarea ta; minunată a fost și aflarea ta, ieșind din adâncul pământului, ca o comoară de mult preț.
Slavă…
Ridicând din mormânt trupul tău cu cinste clerul Bisericii, tot poporul cu bucurie sălta veselindu-se și cu cântări și laude 1-a dus în cinstita mănăstire a Saharnei, ca un dar primit de la Dumnezeu.
Și acum…, a Născătoarei
Ieșiți și stați de față toți ritorii și cei cu multe învățături, de împletiți Fecioarei cununi frumoase de laudă; că stă de față acum slăvind pe cei ce cântă cu dreaptă credință minunile ei.
Cântarea a 6-a
Irmos: Pe proorocul Iona…
Laudă lui Dumnezeu să trimitem neîncetat, căci ne-a dat ocrotitor și de bine făcător pe cuviosul Macarie: părinte, doctor și de minuni făcător!
Auzi, părinte, pe fiii tăi, care te roagă neîncetat; vezi necazurile lor și-i izbăvește; întâmpină nevoia, dând la toți bogată mila ta.
Slavă…
Unime în trei Ipostasuri, Treime nedespărțită, Părinte, Fiule și Sfinte Duhule cel drept, miluiește-ne pe noi cei ce ne închinăm stăpânirii Tale.
Și acum…, a Născătoarei
Duhul Sfânt umbrindu-te, Fecioară Maica Domnului, ai născut fără ispită de bărbat pe Dumnezeu și ai rămas fecioară după naștere ca și mai înainte de naștere.
Condacul, glasul 8
Cel, ce din pruncie lui Dumnezeu jertfă fără prihană te-ai adus, prin faptă bună, Macarie fericite, lucrător fiind al bunei credințe, prin care te-ai făcut podoaba cuvioșilor și cetățean al cerului după vrednicie lăudat. Pentru aceasta strigăm către tine: Bucură-te,Macarie, părinte pururea fericite.
Cântarea a 7-a
Irmos: Pe tine cuptor înțelegător…
Ieșind ca Avraam din patria ta, aivenit să ne cercetezi, ca un tată prea dorit, pe noi iubiții fiii tăi, ce eram de tot pierduți, de nenumărații vrăjmași și de desele boli; și de acestea de toate, ne-ai scăpat, sfinte Macarie.
Urmând lui Hristos, numai cu atingerea de cinstitul tău trup alungi toată boala celor ce cu credință vin și de păcate îi curățești, Macarie; deci cu un glas te lăudăm, săvârșind pomenirea ta.
Slavă…
Prin muncile grele la care erai pus, cuvioase, voiau să te oprească slujitorii cei vicleni de la închinarea cuvenită ce o aduceai lui Dumnezeu, dar neascultându-i, cântai totdeauna: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.
Și acum…, a Născătoarei
Inima mea cea rănită de asuprelile celui viclean, vindec-o ca o milostivă, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată Maică, ceea ce ai născut în chip de negrăit pe Cel ce S-a răstignit cu trupul pe Cruce.
Cântarea a 8-a
Irmos: Taina mai presus de minte…
Cheamă în taină sicriul tău, sfinte, pe toți câți pătimesc în nevoi: Cei ce sunteți bântuiți de duhuri rele, de friguri și de ciumă, veniți cu credință și cu dragoste de vă atingeți de moaștele părintelui Macarie, și fără de plată vă primiți sănătatea.
Umpli de bună mireasmă duhovnicească pe toți din sicriul moaștelor tale. Pentru aceasta cu rugăciunile tale, îngroapă pe cei ce vor să ne dea pierzării în luciul cel fără de fund. Că sprijinitor al nostru te avem de la Dumnezeul părinților noștri.
Binecuvântăm…
Gura ta cea de Dumnezeu cinstitoare deschide-o și fă rugăciune pentru tot clerul Bisericii tale, pentru arhierei și călugări, pentru preoți sfințitori și pentru tot sufletul creștinesc; ca păzindu-se în pace cu solirea ta, să binecuvinteze pe Domnul întru toți vecii.
Și acum…, a Născătoarei
Eu sunt pomul cel fără de roadă și mă tem de tăiere și de focul gheenei. Deci milostivește-Te, Hristoase Doamne, și mă miluiește, că se roagă Ție Fecioara Maica Ta și al Tău preacuvios Macarie, dimpreună și adunările sfinților și cele fără de trupuri puteri gânditoare.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe norul cel purtător…
Apropiindu-te acum de Hristos mai luminat și mai curat, părinte Macarie, aduți aminte de cei ce te pomenesc în rugăciuni cu credință, cerându-le iertare de greșeli și unire cu Lumina.
Astăzi sfințita Mănăstire a Saharnei prăznuiește, chemând toată lumea la ospăț duhovnicesc întru această pomenire a ta, sfinte, căci ți-ai săvârșit măreața nevoință cu cuget viteaz.
Slavă…
Iisus Hristos Domnul, cu toți cuvioșii și drepții și cu toți sfinții au venit la al tău sfîrșit; sfinții îngeri glăsuind cântarea cea întreit sfântă primindu-ți sufletul; iar trupul ni 1-ai lăsat nouă, fiilor tăi, izvor de minuni.
Și acum…, a Născătoarei
Mințile celor fără de trupuri, nu se pricep, o, Fecioară, a lăuda precum se cuvine minunea nașterii tale; dar știind dragostea ta ce ai spre fiii omenești cei muritori, am îndrăznit; ci primește-o dar, că spre aceasta și cântarea o săvârșim.
Luminânda
Podobie: Femei auziți…
Din mâina Ziditorului ai primit, cuvioase, cununa ostenelilor, și în locașul drepților te sălășluiești, Macarie, privind fața Stăpînului, având desfătare cântarea cea îngerească și întreit sfântă. (de două ori)
Slavă… Și acum…, a Născătoarei
Pe tine Fecioară toți proorocii te-au numit chivot, năstrapă, rug și tăbliță, cădelniță de aur, sfeșnic și masă, toiag și munte netăiat; iar noi, fericită, după vrednicie, de Dumnezeu Născătoare, te lăudăm.
Laudele
Stihirile pe 4, glasul 1:
Podobie : Ceea ce ești bucuria…
O, preaslăvită minune, ca un izvor de tămăduire se arată sfintele tale moaște, părinte, căci ai făcut minuni chiar de la dezgroparea cinstitului tău trup, arătând prin aceasta darul lui Dumnezeu ce este asupra mănăstirii noastre, iar noi cu nevrednice glasuri aducem ție cântări și doxologii lăudând pe Domnul cel ce te-a mărit pe tine.
Afară de trup și de lume prin fapte bune făcându-te viețuitor, și preamărind pe pământ cu viața ta pe Domnul slavei, părinte înțelepte, după vrednicie te-ai preamărit și te-ai arătat prin El, dumnezeiesc izvor de tămăduiri.
Smerit, fără de răutate, blând și fără vicleșug, lin fiind părinte, mai presus de om cu adevărat, în trup stricăcios fără stricăciune, locaș vrednic lui Dumnezeu te-ai făcut, luând de la Dânsul daruri de tămăduiri și nouă izvorându-le totdeauna.
Începătură de frunte a celor bune te-ai arătat și pricină de mântuire, părinte Macarie; că viața din pruncie ți-ai jertfit lui Hristos Dumnezeului nostru; pe Acesta roagă-L să dăruiască lumii pace și cântăreților tăi mare milă.
Slavă…, glasul al 2-lea
Cuvioase părinte, din pruncie cu osârdie spre fapte bune nevoindu-te, te-ai făcut organ Sfântului Duh și de la Dânsul luând lucrarea minunilor ai îndemnat pe oameni să urască dulcețile trecătoare; și acum, cu dumnezeiască lumină fiind strălucit, luminează și gândurile noastre, părinte Macarie.
Și acum…, a Născătoarei, același
Astăzi sfințita Mănăstire a Saharnei, înalță strigăt de bucurie către ceruri, mulțumind lui Dumnezeu pentru ocrotitorul cel tare ce i l-a dăruit. Și noi toți într-un glas cântăm: Bucură-te, fericite Macarie, întruchipare a smereniei și făcător de minuni, lauda Saharnei și al Moldovei apărător; roagă-te Preasfintei Fecioare și Maicii Mântuitorului Hristos, să se mântuiască sufletele noastre.
Doxologia mare, ecteniile și otpustul.
Apostolul din Epistola către Efeseni (IV, 7—13): „Fraților, fiecăruia dintre noi…”
Evanghelia de la Luca (X, 16—22): „Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Iată, Eu vă trimit…”
Chinonicul
Fericit bărbatul, care se teme de Domnul.