Prezentare

Refugiul sau clipa regăsirii cu propriul suflet începe de la o simplă privire înălțată umil spre culmile care ascund misterul sacru spre care a mers sufletul.

Astfel, ori de câte ori, revii pe aceste locuri ce păstrează de veacuri taina credinței, devii atemporal, aici clipa se măsoară cu ecoul perpetuu al clopotului răstignit între răsărit și apus, aici timpul tace și vorbește doar eternitatea. Apoi privirea se pierde într-un decor natural inefabil, încât existența devine armonie perfectă a pietrei ce inspiră stabilitate și veșnicie, a apei ce poartă puritatea adâncurilor, a verdelui vegetal plin de vitalitate, astfel te trezești îngenunchiat în fața Creatorului acestei perfecțiuni și simți cum sufletul devine liber creându-ți senzația de zbor prin aerul plin de sfințenia rugăciunilor divine.

Pierzându-te, te regăsești în strămoșii neamului, a căror voce răsună din adâncuri vestind credința ce o purtau, privirea lor se înalță parcă prin rădăcini spre ceruri, cerând iertare și pentru noi. Te mai poți regăsi în pacea și liniștea copleșitoare care “tremură” doar atunci când sună toaca sau când mulțimi de creștini vin pentru a găsi alinare. Dacă îți ridici privirea atunci vezi cum albastrul cerului atârnă de niște contraforturi și infinitatea spațiului cuprins între cer și pământ, încape în crucile apărătoare ce veghează timpul efemer.

Tot aici, izvorul îți va șopti taine sfinte revărsate prin apa ce curge, săpându-și drum prin piatră și atunci te vei pierde în muzica clară ce vine din inima pământului și poate vei lăsa să-ți cadă lacrimi, căci până ochii nu sunt scăldați în lacrimi nu poți vedea curcubeul sufletului. Astfel, dacă nu te regăsești în natură, mai există ceva și anume ușile deschise mereu de la sfintele biserici, care, scăldate în miros purificator de tămâie, îți aduc revelația divină prin ruga celor aleși de a îngenunchea și prin credința lor de a cere iertare în numele tuturor.

Și în întreaga splendoare a acestei atmosfere pline de sfințenie și mister, unde întunericul este alungat de credință, de lumina candelelor, care parcă ard de o veșnicie, anume aici ajungi să înțelegi cât de imensă a fost iubirea lui Dumnezeu pentru noi, încât a coborât până la moarte. Apoi, înainte de a pleca, nu uiți să culegi un strop de lumină, de liniște, de credință, pentru a purta în suflet ceea ce ai găsit aici – pacea…

Această sfântă mănăstire, plină de taina Sfintei Treimi, sinteză între evlavie și dăruire de sine, unde rugăciunea ziditoare de suflet se împletește cu munca ziditoare de lumina construită din piatră și lemn, Saharna – este o icoană a sufletului creștin ortodox basarabean la răscruce de milenii, o speranță pentru un viitor binecuvântat, este un loc sfânt unde natura se unește cu Biserica în Liturghii săvârșite de sfințiții slujitori cărora le coliturghisesc izvoarele și pădurile în marea închinare către Ziditor.

Valea Nistrului este ținutul de legendă al sufletului moldovenesc. Dincolo de munți, păduri și izvoare, există o altă geografie – mai profundă -, aceea a sentimentelor. La temelia tuturor acestora – cascade, păduri, sentimente – se află credința și iubirea. Aici, în aceste locuri, oamenii și lucrurile sunt împăcate cu ele însele, împăcați cu ei înșiși. Sfântul lăcaș al Mănăstirii Saharna apropie o dată mai mult Valea Nistrului de Dumnezeu. O mănăstire de călugări este începutul retemeluirii a ceea ce a fost odinioară, o vatră de ortodoxie într-un autentic, „picior de plai, pe-o gură de rai”. Aici, ca și-n alte locuri miraculoase din țară, înțelegem, mai bine, locul neamului nostru, între Dumnezeu și bucata de pământ.

La Saharna, Ortodoxia este vrednică de tradiția ei, iar sufletul basarabean răsuflă spre un răsărit cu multe speranțe. E o dovadă că încă putem răspunde vremurilor pe limba noastră, cu acea simplitate esențială prin care credința și fapta, feciorelnic nuntite, binemerită să intre, cu candelele pline, în cămara Mirelui Ceresc.

Mănăstirea Saharna este un dar și o binecuvântare a lui Dumnezeu nu numai pentru dreptcredinciosul nostru popor cu biserici străvechi și sfințiți slujitori care au păstrat unitatea poporului și a credinței sale apostolice; ci este un dar și o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru întreaga lume creștină, iar mai ales pentru Biserica Ortodoxa martiră prin mărturia dată pentru Hristos de-a lungul veacurilor în zbuciumata sa istorie.

Bine ați venit!

Mănăstirea aceasta este locul în care iubirea frumoasă și dătătoare de viață a Sfintei Treimi se revarsă asupra tuturor acelora care-i vor trece pragul cu credință. Aici prescurile și vinul, roade ale pământului și ale muncii voastre, vor deveni Trupul și Sângele lui Hristos, consumate pentru înnoirea vieții și spre fericirea veșnică. Aici primiți adevăratele bunevestiri prin Fecioara-Mamă, care vă recunoaște ca fii și moștenitori ai Împărăției Fiului ei.

Din pagina de start a vechiului site al mănăstirii.