Chronology of the monastery

From the cave monastery “Bunavestire” to the present: the dates as the monastery has kept them.

Sec. XII-XV: întemeierea mănăstirii rupestre “Bunavestire”, întemeietorii nu se cunosc;
24 ianuarie 1495: Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare întărește prin uric împărțeala între urmașii lui Sima Rugină, printre care și satul Saharna din ținutul Orheiului (prima atestare documentară a localității Saharna);
24 februarie 1602: Voievodul Ieremia Movilă, după moartea Vornicului Bucium, aprobă ca satul Saharna și o treime din moșie să rămână în posesia văduvei Antemia și a feciorilor ei;
23 martie 1733: satul Saharna devine proprietatea boierului Constantin Hrisoverghi;
1776: întemeierea în cinstea Sf. Treimi a mănăstirii terestre de către Schimonahul Vartolomeu Ciungu, originar din Ukraina;
1783: Băneasa Măria Calimah dăruiește de zestre moșia Saharna nepoatei sale, Smaranda, fiica lui Enache Hrisoverghi, danie ce a fost întărită cu Carte Domnească în anul 1785 de către Alexandru loan Mavrocordat;
1795: Stolnicul Enache Hrisoverghi înzestrează nelegal schitul Saharna cu 120 desetine de pământ;
1798: soția lui Hrisoverghi, Spătăreasa Ancuța face o dăruire repetată a moșiei Saharna, care de data aceasta este dată de zestre surorii mai mici a Smarandei, Mărioara;
1800: are loc o judecată, care o face pe Smaranda posesoarea de drept a moșiei Saharna;
1818: se încep lucrările de construcție a bisericii de vară;
1821: biserica de vară este sfințită în cinstea Preasfintei Treimi, se presupune că de către Mitropolitul Veniamin COSTACHI;
1837: s-a renovat catapeteasma bisericii;
11 octombrie 1838: egumenul Tarasie, care timp de 19 ani fusese stareț al mănăstirii Saharna, a trecut pe un an la mănăstirea Hârbovăț, pentru a “orândui lucrurile”;
1842: decedează subit egumenul Onisifor și după regulă se face un act de transmitere a patrimoniului următorului superior, anume părintelui Tovie; tot în acest an este desființată abuziv Mănăstirea Horodiște și transformată în schit subordonat Mănăstirii Saharna;
1857: sub conducerea părintelui-stareț Serafim, se restaurează mănăstirea rupestră, care ajunsese într-o stare avansată de deteriorare;
21 decembrie 1869: starețul Vladimir adresează o scrisoare Consistoriului (organ gubernial administrativ și disciplinar în conducerea Bisericii) rugând să i se permită tăierea și comercializarea a 60 desetine de pădure din moșia mănăstirii “pentru a îmbunătăți situația financiară”;
20 decembrie 1871: pe contul mănăstirii au fost vărsate 4918 ruble de argint;
1883: s-a construit biserica de iarnă, o biserică nu prea mare, sub formă pătrată, în stil arhitectural moldovenesc, sfințită în cinstea Nașterii Maicii Domnului;
2 iunie 1894: mănăstirea Saharna dă unter-ofițerului Vasile Francovski în arendă pentru 6 ani moara de apă de la schitul Horodiște contra unei plăți de 25 ruble anual;
27 iunie 1896: starețul Nicodim cere, printr-un demers, permisiunea Consistoriului de a deschide pe moșia mănăstirii o carieră de extragere a cotileților, care “o să aducă mare profit”, “în prezent, scrie el, mănăstirea are bonuri de 8000 de ruble în instituțiile creditare, dispune de 430 puduri de grâu, 110 puduri de porumb, 60 puduri de orz și 120 puduri de culturi boboase”;
1900: s-a renovat mănăstirea rupestră de către locuitorii Saharnei Ipolit Terlețki și Vasile Corneanu, renovare, care a afectat aspectul interior și cel exterior al mănăstirii, atunci a fost demolat peretele natural dintre biserică și chiliile ce îi erau alăturate, ridicându-se pereți noi din “cotileți” (blocuri de piatră calcaroasă de forme regulate);
4 octombrie 1903: starețul Iosif depune la Consistoriu o cerere, prin care roagă să i se permită să cheltuiască 1700 ruble “pentru a cumpăra o batoză cu paravic și minoc”;
1904: “…mănăstirea Saharna posedă 420 desetine de pământ. Are o populație de 20 de călugări, toți moldoveni. Are o bibliotecă de cărți românești și slave. Liturghia se oficiază în două limbi, în bibliotecă se află următoarele cărți vechi rare: un Evanghelion tipărit la Lipsca, în 1722, un alt exemplar din 1743; Irmologhion din 1775; Cinul de înmormântare a preoților de mir, tipărit în anul 1650 pe timpul Mitropolitului Ștefan și al lui Matei-Vodă; Învățămintele lui Dositheiu, în limba slavă, tipărit la 1628; un Iconion tipărit la Vâlna în 1618”;
1900-1911: când mănăstirea a fost condusă de stareții losif și Inochentie, au fost ridicate o moară (astăzi nu mai este), o magazie și arhondaricul (casa de oaspeți);
1913: mănăstirea a fost vizitată de publicistul și scriitorul rus V.V.Rozanov, care era o bună cunoștință a moșieresei Eugenia Apostolopulo;
1936: tentativă a autorităților de trecere a mănăstirii la stilul nou (calendarul gregorian), din cauza nesupunerii călugărilor mănăstirea este închisă temporar de către șeful de post, iar mai pe urmă transformată în mănăstire de femei cu numele “Regina Maria”;
1964: autoritățile sovietice închid mănăstirea și o transformă în spital de psihiatrie;
19 aprilie 1991: redeschiderea mănăstirii de către Mitropolitul Vladimir CANTAREAN și numirea în funcția de stareț a arhimandritului Adrian BACIU.
21 decembrie 1995: beatificarea Egumenului Macarie TINCU, duhovnic la Mănăstirea Saharna până la 1964.
1992-1998: restaurarea si înfrumusețarea bisericii centrale a mănăstirii cu pictură interioară și o minunată catapeteasmă din lemn de paltin executată în or. Gura Humorului, România.
2000: s-a construit un mic paraclis în cinstea Icoanei Maicii Domnului de Poceaev.
19 ianuarie 2004: vizitarea mănăstirii de către Excelența Sa, Vladimir VORONIN, Președintele Republicii Moldova.
2005-2010: lucrări de înfrumusețare a bisericii de vară, a celei de iarnă și a mănăstirii rupestre reparație generală.
2009: până în prezent construcția catedralei “Învierea Domnului”